Cardiologia este o specialitate prin excelenta clinica, in care atat examenul fizic dar si comunicarea cu pacientul, au o mare importanta in clarificarea diagnosticului si stabilirea conduitei terapeutice corecte. Un rol esential il au si investigatiile paraclinice specifice, unele utilizate aproape intotdeauna (electrocardiograma), altele doar in unele cazuri particulare.
Electrocardiograma (EKG) este investigatia folosita cel mai frecvent. Este o inregistrare grafica a fenomenelor electrice care au loc la nivelul inimii. Electrocardiograma furnizeaza informatii referitoare la ritmul cardiac si tulburarile sale, la afectiunile sistemului de conducere (blocurile de ramura sau atrio-ventriculare), la hipertrofiile (ingrosarea peretilor) si dilatarile cavitatilor cardiace, la ischemie (infarct miocardic, angina) si alte anomalii.
Dupa EKG, investigatia cea mai frecvent utilizata este ecografia cardiaca si care aduce cantitatea cea mai mare de informatii; ea “vede” inima; se pot obtine date referitoare la dimensiunile cavitatilor, la structura si functia valvelor, la grosimea peretilor cardiaci, la contractilitatea miocardica, la fluxurile sanguine normale si patologice, la pericard si vasele mari etc. Altfel spus, nu exista afectiune cardiac, in care ecografia sa nu fie utila, atat prin evidentierea unor anomalii in unele cazuri, cat si prin excluderea lor in altele.