Proctologia, fara a fi o ramura separata recunoscuta, la nivel national, a chirurgiei generale, reprezinta preocuparea ca o ramura de nisa a chirurgiei generale, legata de diagnosticul si tratamentul afectiunilor ce intereseaza atat zona perianala (din vecinatatea orificiului anal), cat si a orificiului anal, anusului si rectului inferior si mijlociu.
Aceasta preocupare trebuie intotdeauna coroborata cu explorarea absolut necesara a tractului colorectal, recte, a rectului mijlociu, superior si colonului, pentru ca nu de putine ori leziunile asa zis proctologice sunt concomitente sau chiar secundare unor alte leziuni, din amonte de zona descrisa ca facand parte din preocuparile proctologilor.
Acest segment chirurgical reprezinta o preocupare foarte veche a medicinii interventionale si diagnostice si din aceasta cauza, una dintre manevrele cele mai simple de a diagnostica o leziune ano-rectala si anume, tuseul rectal, a intrat in metodele de exploarare clinica obligatorie a unui bolnav.
Deci, proctologia, are ca prim rol, diagnosticarea unor boli dezvoltate in segmentul digestiv mentionat, boala care poate sa aiba o manifestare de nebagat in seama sau din contra, cu manifestare violenta, ce determina prezentarea rapida a pacientului la medic.
Proctologia, poate si ar fi bine, pentru degrevarea sistemului medical, cel putin pentru diagnostic sa fie practicata ambulator, intr-un cabinet care trebuie sa fie dotat cu cateva instrumente cu care se pot pune diagnostice de certitudine. In aceste cabinete, 75-80% din leziuni pot fi rezolvate invaziv sau noninvaziv. Un alt procent de 20-25% necesita internarea pacientului in spital pentru diagnostic si tratament.