Urologia este specialitatea medico-chirurgicală care se ocupă cu diagnosticul și tratamentul afecțiunilor aparatului urinar masculin și feminin (rinichi, uretere, vezica urinară, uretră) și de sistemul reproductiv masculin (testicule, epididim, vas deferent, vezicule seminale, prostată și penis).

Abordarea medicală a unor afecțiuni urologice (infecții urinare, hipertrofie benignă de prostată) este combinată cu remedierea chirugicală a anomaliilor congenitale, a litiazei reno-ureterală sau a unor cancere în sfera uro-genitală. Deasemenea, urologia pune accent pe investigarea incontinenței urinare, disfuncțiilor sexuale, a infertilității masculine.

Urologia este strâns legată de alte ramuri medicale: andrologie, nefrologie, ginecologie și oncologie.

Andrologia este ramura medicinei care studiază fiziologia și patologia organelor sexuale masculine. Este un domeniu complex care se ocupă cu studiul elementelor anatomice, fiziologice, fiziopatologice și psihice care concură la buna funcționare a aparatului urogenital masculin. Infertilitatea masculină, impotența (disfuncția erectilă) sau ejacularea precoce sunt numai câteva exemple de probleme sexuale masculine care beneficiază de evaluare, tratament și consiliere andrologică.

Tratamentul chirurgical al patologiei urologice a cunoscut în ultimele decenii o revoluție impresionantă, introducându-se cu mare suces tratamentul endourologic, laparoscopic și litotriția extracorporeală (ESWL) în practica cotidiană. Astfel pacienții beneficiază de un aport minim invaziv cu rezultate similare chirurgiei clasice, dar cu o perioadă de convalescentă mult mai mică permițând astfel reintroducerea precoce în societate.

Patologia urologică poate afecta toate grupele de vârstă, la pacienții tineri predomină bolile congenitale și cele infecțioase, iar la grupa a 3-a și a 4-a de vârstă predomină patologia degenerativă și cea neoplazică. Este important ca la apariția simptomatologiei specifice de aparat urinar pacientul să se adreseze medicului specialist pentru o evaluare promptă și pentru stabilirea conduitei terapeutice ulterioare în timp util, astfel evitându-se derivațiile urinare permanente (sonde poziționale la diferite nivele ale aparatului urinar ce conduc urină către exterior), neoplaziile depășite chirurgical, insuficiența renală cronică sau instalarea urosepsisului (urgență majoră amenințătoare de viață). De asemenea bărbații trecuți de 55 de ani sau cei peste 45 de ani, dar având antecedente heredocolaterale de cancer de prostată, trebuie să beneficieze de evaluări urologice periodice.

Simptomatologia și semiologia urologică implică: colica renală (durere lancinantă, cu sediul lombar și iradiere antero-inferioară spre fosă iliacă ipsilaterală, testicul și scrot la bărbat, respectiv vulvă la femeie) se datorează unui obstacol acut al căilor urinare și reprezintă o urgență de diagnostic, dacă asociază și febra reprezintă o urgență chirurgicală și intervenția, de cele mai multe ori endourologică, trebuie să se practice în timp cât mai scurt. Nefralgia (durere cu sediu lombar, fără limite precise, surdă, difuză și constantă) poate avea cauze multiple: infecție, tumori, obstrucție cronică și necesită diagnostic diferențial clinic și imagistic. Durerea hipogastrică, pelvi-perineală sau peniană traduce o inflamație locală. În ceea ce privește durerea testiculară, evaluarea de specialitate trebuie realizată prompt pentru diagnosticul diferențial al torsiunii testiculare (ischemie testiculară acută) ce reprezintă o urgență chirurgicală, integritatea morfo-funcțională a testiculului afectat este dependentă de timp, iar depășirea perioadei de 12 ore de la debut va impune orhiectomie (ablația testicolului). Urina tulbure de cele mai multe ori reprezintă piurie (prezența puroiului în urină) și poate fi consecința unei infecții urinare dar apare și în contextul unor neoplazii sau a unor corpi străini (inclusiv calculi). Hematuria (prezența sângelui în urină) reprezintă o urgență de diagnostic, orice hematurie trebuie considerata că având etiologie malignă până la proba contrarie. Polakiuria (urinarea frecvența, cu scăderea volumului urinar micțional), disuria (golirea vezicii urinare cu dificultate), dribblingul terminal, ezitarea în inițierea actului micțional, senzația de golire incompletă a vezicii urinare și nocturia, împreună alcătuiesc tabloul clinic al obstrucției subvezicale și necesită un diagnostic etiologic și un tratament adecvat pentru a se evita retenția completă de urină (imposibilitatea de a urină cu vezica plină).