Proctologia, fără a fi o ramură separată recunoscută, la nivel național, a chirurgiei generale, reprezintă preocuparea că o ramură de nișă a chirurgiei generale, legată de diagnosticul și tratamentul afecțiunilor ce interesează atât zona perianală (din vecinătatea orificiului anal), cât și a orificiului anal, anusului și rectului inferior și mijlociu.
Această preocupare trebuie întotdeauna coroborată cu explorarea absolut necesară a tractului colorectal, recte, a rectului mijlociu, superior și a colonului, pentru că nu de puține ori, leziunile așa zis proctologice sunt concomitente sau chiar secundare unor alte leziuni, din amonte de zona descrisă ca făcând parte din preocupările proctologilor.
Acest segment chirurgical reprezintă o preocupare foarte veche a medicinii intervenționale și diagnostice și din această cauză, una dintre manevrele cele mai simple de a diagnostica o leziune ano-rectală și anume, tușeul rectal, a intrat în metodele de explorare clinică obligatorie a unui bolnav.
Deci, proctologia, are că prim rol, diagnosticarea unor boli dezvoltate în segmentul digestiv menționat, boală care poate să aibă o manifestare de nebăgat în seamă sau din contra, cu manifestare violentă, ce determina prezentarea rapidă a pacientului la medic.
Proctologia, poate și ar fi bine, pentru degrevarea sistemului medical, cel puțin pentru diagnostic să fie practicată ambulator, într-un cabinet care trebuie să fie dotat cu câteva instrumente cu care se pot pune diagnostice de certitudine. În aceste cabinete, 75-80% din leziuni pot fi rezolvate invaziv sau non-invaziv. Un alt procent de 20-25% necesită internarea pacientului în spital pentru diagnostic și tratament.
Fără a dori să facem un curs exhaustiv despre patologia anorectală (proctologică) menționăm câteva simptome, care pot fi semnale de alarmă, care să determine solicitarea unui consult proctologic:
Enumerarea ar putea continua, dar dorim doar să atragem atenția, că nici unul din simptomele menționate nu este neapărat specific numai unei afecțiuni posibile. Din această cauză nu este bine de trecut în derizoriu și să procedăm la medicație, care poate să împiedice un diagnostic precoce.
Suferințele menționate pot fi determinate de afecțiuni benigne, cum ar fi: hemoroizii, care reprezintă dilatații varicoase ale unor plexuri hemoroidale și care pot fi interni, externi și mixști, fisuri anale, polipi anali, polipi rectali, rectocolită, dar nu în ultimul rând cancerul ano-rectal. Diagnosticul precoce al oricăreia dintre aceste leziuni, permite un tratament corect și eficient, cu speranță de viață pentru pacient.
În afară diagnosticului, serviciile ambulatorii de proctologie, permit tratamentul non-invaziv, sau minim invaziv al hemoroizilor, în special a celor interni, așa numitul tratament fără durere (versus tratamentul chirurgical care este destul de dureros), cu ședințe care nu durează mai mult de 10-15 minute și care nu modifică viața de zi cu zi a pacientului. Aceste ședințe constau, în ligatura unuia sau cel mult a două pachete hemoroidale/ședință, cu un inel de latex, care ischemiază hemoroidul respectiv, după care se efectuează coagularea lui, cu ajutorul unei lămpi de fotocoagulare. Hemoroidul respectiv, ischemiat și coagulat, cade singur în 5-7 zile, uneori mai devreme chiar, alteori mai târziu, moment pe care este foarte posibil că pacientul să nu îl sesizeze. Următoarea ședința va fi efectuată cel mai devreme la un interval de două săptămâni de la intervenția anterioară, interval de timp necesar cicatrizării zonei tratate. În perioada tratamentului este posibil că pacientul să prezinte mici sângerări care se estompează utilizând unguentele oferite de clinică și tratamentul medicamentos recomandat. După încheierea ciclurilor de tratament, este necesară o pauză de două trei luni, timp în care organismul finalizează cicatrizarea, după care urmează o ședință de control, ocazie cu care, dacă se mai constată prezența unui hemoroid rezidual, acesta va fi tratat după metoda menționată.
Tot în același sens, există și posibilitatea tratamentului conservator al fisurilor anale, care de multe ori, determina o simptomatologie algică foarte violentă și care în unele cazuri, în aceste cabinete pot beneficia de o mică intervenție chirurgicală, așa numită dilatație anală, cu sau fără sfincterotomie internă și cu anestezie locală.
Tot în aceste cabinete pot fi prelevate fragmente din formațiuni tumorale pentru examen histopatologic sau/și imunohistochimic, care tranșează diagnosticul și permit introducerea pacientului într-un protocol terapeutic practicat la nivel mondial.
Așa cum am menționat mai sus, afecțiunile proctologice menționate, pot să fie de sine stătătoare sau să se însoțească cu leziuni concomitente ale restului cadrului recto-colic, motiv pentru care este aproape obligatoriu, ca o astfel de leziune odată depistată, să fie completată cu examinarea video-endoscopică a întregului cadru colic, așa numita colonoscopie.